Biserica Sfantul Atanasie de la Niculitel
Aceasta bijuterie arhitecturala in stil bizantin, dateaza din secolul al XIV - lea. Mai patreaza inca fragmente din pictura originala. In anul 1974 a fost introdusa in patrimoniul monumentelor arhitecturale. Initial, pe baza unei monezi gasite aici, emisa de domnitorul Stefan Dragulin Sremaki in anul 1281, s-a crezut ca ea dateaza din acest an. Ulterior, numismatul Ernest Oberlander-Tarnoveanu a demonstrat ca acea moneda a apartinut tarului Serbiei Stefan IV Dusan (1331-1355), deci inaintea anului 1355. Mai logic, pornind si de la similitudinile stilului architectural cu biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel de la Nicopole, datata din sec. XIV si cu prima biserica a Curtii Domnesti de la Curtea de Arges care avea deja o vechime de un secol, a parut mai logic ca ea sa fie datata din prima parte a secolului XIV. Hotarator a fost stilul architectural, specific acestui secol.
Biserica este zidita din caramida, cu peretii tencuiti si varuiti in alb. Este acoperita cu olana, dandu-i-se astfel un irezistibil stil oriental. Turla este hexagonala, pe fiecare latura fiind cate o fereastra inalta si ingusta. Constructia este de o inegalabila frumusete. De pe dealul din partea de est a satului, bisericuta Sfantul Athanasie i se arata drumetului in toata splendoarea ei.
Se afla in partea de sud a comunei Niculitel, pe partea dreapta a drumului, urcand spre satul Valea Teilor. Amplasta solitar, inconjurata de nuci mari, ii da calatorului un sentiment de liniste si melancolie. Arhitectura ei este un alt exemplu de maretie a simplitatii dar si de mult bun gust arhitectural.
Legenda spune ca aceasta frumoasa bisericuta, asa cum cu mare drag ii spun niculitenii, ar fi fost descoperita in niste hatisuri vegetale de un cioban numit Niculita. De la el i se trage si numele localitatii: Niculitel, unic in toata tara. Impreuna cu munumentul paleocrestin (basilica paleocrestina) si cu ruinele bisericii trilibate de pe dealul impadurit al Cetatuii, aceste sfinte lacasuri demonstreaza fara tagada trecutul si continuitatea crestina a locuitorilor comunei Niculitel.
Dupa un veac de functionare, pana in primele decenii ale secolului al XV-lea, biserica isi intrerupe activitate aproape un secol. Una din posibilele cause fiind campania otomana din anul 1420. Isi reia activitatea in secolul XVI, dovada fiind cimitirul care era atunci organizat in jurul bisericutei.
Fiind neincapatoare, pronaosul (partea vestica) a bisericii a fost extins cu aproximativ un metru si jumatate prin ridicarea unui nou zid. In secolul al XVIII-lea, s-a facut o noua extindere de un metru prin demolarea zidului construit cu doua secole mai devreme. In anul 1880, zidul care despartea pronaosul de naos a fost partial demolat si inlocuit de o arcada. Tot cu aceasta ocazie, in partea vestica a bisericutei s-a mai adaugat o tinda acoperita de o clopotnita din lemn acoperita cu tabla.
De mare interes este destinatia ei initiala, aceea de capela de curte a unui conducator local din acea perioada medievala. Dovada o constituie numarul redus de inmormantari care erau doar ale membrilor acelei familii cat si intrarea de pe latura nordica a bisericutei, care facea legatura cu resedinta acestei familii. Probabil ca aceasta resedinta se afla pe locul actualei case parohiale.
Lucrarile de restaurare au inceput in anul 1976, dupa proiectul arhitectului Cristian Moisescu, si au fost intrerupte in Decembrie 1977 odata cu desfiintarea iresponsabila de catre Ceausescu a Directiei Monumentelor Istorice. Lucrarile au continuat pana in anul 1980 sub grija arhiepiscopului Antim Nica al Dunarii de Jos. S-a salvat astfel un monument architectural de mare valoare crestina dar si istorica, care graieste despre vicisitudinile istorice ale noastre din a acele perioade dar si despre continuitatea noastra crestin-ortodoxa.
Cutremurul din 1977 dar si cele urmatoare nu au afectat decat acoperisul din olana. Neglijenta dar si reaua credinata a autoritatilor de atunci, au dus la infiltrarea apei si afectarea picturii. Abia in 1998, monumental a fost inchis pentru refacerea acoperisului.
Lucrarile de reparatii au exagerat in refacere tencuielii exterioare pe o portiune de 50-60 %, in detrimentul acoperisului care era de fapt marea problema, intervenindu-se cu plombe care nu-si aveau niciun rost. In toamna anului 1999, ministrul culturii Ion Caramitru face o vizita la Niculitel si dispune prin ordin de ministru reluarea lucrarilor de reparatii. Din anul 2001, s-au reluat slujbele religioase in aceasta frumoasa bisericuta.